Urat

V-ati prins de slabiciunea mea pentru copii, de cand tot scriu aici.

In fine. Ideea e ca de curand aflu intamplator de un copil cu o boala ciudata, complicata, nah. Si familia lui mai are nevoie de ceva bani – putini, nu multi – ca sa completeze pentru operatia in afara tarii (logic, ca aici nu sunt resurse, medici etcccccc.). Si ca sa ma ocup eu etc etc.

Si incep eu intai la apropiati. Dati cateva zeci de lei, cat un suc, nu conteaza. Mai putin decat daca ai lua taxiul dintr-o parte in alta a Bucurestiului. Nici o reactie. Aceeasi oameni care daca e ziua unuia dintre ei te nenorocesc cu telefoanele sa pui bani la cadou.

Fi-mi-ar scarba.