Cea mai frumoasa poezie de Nichita Stanescu

Evocare

Ea era frumoasa ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatra proaspat sparta
a strigat dintr-o limba moarta.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Razanda si planganda cu lacrimi mari
era sarata ca sarea
slavita la ospete de barbari.

Ea era frumoasa ca umbra unui gand.
Intre ape, numai ea era pamant.

din vol. "Operele imperfecte" (1979)